Educație · Ghid

Transferul între universități: condițiile mobilității definitive

Când este permis transferul definitiv, în ce ordine se obțin accepturile universităților și ce reguli se aplică recunoașterii studiilor și diplomei.

Distribuie WhatsApp Facebook
Trei persoane la o masă cu cărți într-o bibliotecă
Foto: Yan Krukau. Imagine ilustrativă

Transferul unui student între universități este tratat în reglementările naționale ca mobilitate academică definitivă. Procedura privește continuarea studiilor într-o altă instituție sau, în anumite condiții, la alt program din aceeași universitate. Nu este identică unei perioade de studiu temporare în străinătate. Cadrul național este stabilit de metodologia aprobată prin Ordinul nr. 4.262/2024, în forma actualizată, iar universitățile au reglementări proprii de aplicare.

Cine poate solicita mobilitatea definitivă

Metodologia permite mobilitatea definitivă atât studenților finanțați de la bugetul de stat, cât și celor cu taxă. Sunt necesare respectarea capacității de școlarizare, a normelor de finanțare și acceptul instituțiilor acreditate sau autorizate provizoriu implicate. Existența unui program cu denumire asemănătoare nu reprezintă, singură, acceptul pentru transfer. Procedura poate avea loc și în cadrul aceleiași instituții de învățământ superior, potrivit regulilor acesteia.

Momentul și compatibilitatea programelor

Pentru studiile universitare de scurtă durată, licență și masterat, mobilitatea definitivă se realizează numai la început de semestru. Intervalul prevăzut de metodologie începe după primul semestru și se încheie la sfârșitul penultimului semestru. Aceste condiții sunt diferite de simpla depunere a unei cereri la orice dată. Calendarul instituției stabilește etapele administrative, în interiorul cadrului național aplicabil ciclului și programului de studii.

Transferul se face între programe cu același număr total de credite de studiu transferabile obligatorii, din același domeniu fundamental. Regula privește totalul programului, nu doar creditele pe care studentul le-a acumulat până la depunerea cererii. Îndeplinirea condiției privind numărul total de credite nu elimină verificarea domeniului fundamental. Ambele cerințe apar în articolul 15 al metodologiei, alături de condițiile privind momentul mobilității.

Ordinea acceptelor celor două instituții

Demersul pornește de la student. Cererea se depune mai întâi la instituția unde acesta dorește să ajungă, pentru obținerea acceptului. După acest accept, studentul îl solicită instituției unde este înmatriculat. Metodologia precizează că universitatea primitoare semnează prima, apoi instituția de proveniență. Cererea include condițiile în care are loc mobilitatea, astfel încât cele două aprobări să se refere la același transfer și la aceeași încadrare academică.

Cadrul general presupune acorduri interinstituționale și acceptul instituțiilor implicate. Dacă nu există un acord, metodologia permite instituției de proveniență să încheie unul la solicitarea studentului, pentru facilitarea mobilității. Această posibilitate nu echivalează cu aprobarea automată a unei cereri individuale. Acordul dintre universități și acceptul pentru student sunt elemente separate, documentate în procedura prevăzută de reglementările academice.

Ce informații conține cererea

Modelul național de cerere identifică universitatea, facultatea sau școala doctorală de origine și pe cea primitoare. Sunt menționate programul ori domeniul de studii, anul de studiu, anul universitar, forma de învățământ și forma de finanțare. Formularul are rubrici pentru motivele solicitării și pentru documentele anexate. Datele descriu atât situația curentă, cât și încadrarea pentru care este cerută aprobarea mobilității.

Anexa metodologiei include acordurile rectorilor și avizele favorabile ale decanilor sau directorilor școlilor doctorale. Documentele din dosar se raportează și la metodologia proprie a instituției primitoare. Cadrul național nu transformă orice listă informală de discipline într-o situație școlară oficială. Recunoașterea rezultatelor se bazează pe documentele emise de instituția frecventată, conform regulilor privind creditele și echivalarea studiilor.

Recunoașterea studiilor și înmatricularea

Înmatricularea după mobilitatea definitivă respectă regulamentul activității profesionale a studenților privind recunoașterea și echivalarea creditelor, precum și condițiile de promovare a anilor de studii. Aprobare pentru mobilitate și echivalare a disciplinelor sunt componente ale procedurii, nu informații care se deduc numai din denumirea specializării. Metodologia cere și înregistrarea modificărilor potrivit normelor aplicabile registrului matricol unic.

Regulamentul Universității din București, indicat în secțiunea sa oficială pentru studenți, oferă un exemplu de aplicare instituțională. Pentru mobilitatea definitivă cere promovarea și respectarea criteriilor facultății, în limita locurilor disponibile și a capacității de școlarizare. Cererea este însoțită de situația școlară. Când numărul solicitărilor depășește locurile, sunt luate în considerare rezultatele școlare și criteriile aprobate pentru programul respectiv.

Același regulament prevede, pentru mobilitatea între semestre, depunerea cererii cu cel puțin cinci zile lucrătoare înaintea începutului semestrului. Pentru mobilitatea la început de an, intervalul menționat este 1–15 septembrie. Înmatricularea poate presupune examene de diferență, potrivit echivalării și regulilor universității. Aceste termene descriu procedura Universității din București și nu constituie un calendar unic pentru toate instituțiile de învățământ superior.

Finanțarea și diploma de absolvire

Pentru mobilitatea academică internă definitivă, metodologia națională stabilește principiul potrivit căruia subvențiile urmează studentul. Forma de finanțare apare în cererea de mobilitate, iar aplicarea ei se raportează la regulile legale și instituționale. Metodologia permite și transferul studenților cu taxă. Aprobarea mobilității nu trebuie confundată cu o decizie separată de reclasificare sau cu existența unui loc finanțat disponibil în orice program.

După mobilitatea definitivă, diploma este emisă de instituția care organizează examenul de finalizare a studiilor. Metodologia leagă astfel actul final de instituția unde este organizat examenul pentru absolvent, nu automat de universitatea la care acesta a început anul întâi. Condițiile de promovare, recunoașterea studiilor parcurse și cerințele examenului rămân aplicabile programului în care studiile sunt finalizate.

Reguli pentru doctorat și studenții din alte state

În cazul doctoratului, transferul definitiv se poate face în același domeniu de doctorat, între școli doctorale acreditate, după finalizarea programului de pregătire bazat pe studii universitare avansate. Se respectă regulamentul-cadru al doctoratului. Mobilitatea poate avea loc și în aceeași școală doctorală, pentru situații temeinic justificate privind conducătorul de doctorat, între exemplele legale aflându-se pensionarea și decesul acestuia.

Dispozițiile privind mobilitatea definitivă se aplică și studenților proveniți din statele Uniunii Europene, Spațiul Economic European și Elveția, precum și cetățenilor britanici și membrilor familiilor lor care beneficiază de acordul de retragere. Pentru țările terțe sunt avute în vedere și acordurile bilaterale și internaționale în vigoare la data mobilității. Statutul persoanei și cadrul aplicabil se verifică în procedura instituțională.

Distribuie WhatsApp Facebook