Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat inadmisibile cererile a cinci judecători și foști judecători români care au reclamat neexecutarea integrală a unor hotărâri privind drepturi salariale. Decizia în cauza Pușcașu și alții împotriva României este definitivă, iar soluția a fost adoptată în unanimitate de un complet de șapte judecători.
Comunicarea soluției a avut loc joi, 22 octombrie 2026. Deliberarea este din 13 octombrie. Calendarul publicat anterior de Curte programase notificarea pentru 22 octombrie, cu disponibilitatea documentelor la ora 10:00 la Strasbourg, adică 11:00 în România.
Ce drepturi au invocat reclamanții
Cei cinci au sesizat Curtea în legătură cu sume recunoscute prin hotărâri pronunțate în România, dar neachitate integral. Cererile au fost examinate împreună. Reclamanții au invocat articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și articolul 1 din Protocolul nr. 1, privind protecția proprietății.
Articolul 6 garantează, în materia drepturilor și obligațiilor civile, examinarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială, într-un termen rezonabil. Protocolul nr. 1 protejează respectarea bunurilor și stabilește condițiile în care o persoană poate fi lipsită de proprietate. În cauza salarială, plângerile au vizat executarea hotărârilor deja obținute, nu stabilirea pentru prima dată a unei remunerații.
Cum a evaluat Curtea întârzierile
CEDO a reiterat că absența fondurilor nu justifică, prin ea însăși, neexecutarea unei datorii stabilite judecătorește. În situațiile examinate, Curtea a luat însă în calcul constrângerile economice și fiscale excepționale, plățile progresive și situația particulară a reclamanților. A considerat cererile vădit neîntemeiate.
Istoricul prezentat în documentația cauzei include eșalonări succesive ale drepturilor salariale, începând din 2009. În 2023, scadențele restante au fost repartizate pe cinci ani, începând din 2024. În 2025, o nouă măsură a amânat până în 2026 anumite plăți încă neachitate, pe fondul deteriorării situației bugetare și al procedurii europene privind deficitul excesiv.
Analiza a inclus și veniturile reclamanților. Curtea a reținut că acestea erau semnificativ peste salariile și pensiile medii din România și că nu fusese demonstrată o sarcină individuală excesivă. Deși întârzierile erau importante, CEDO nu a constatat afectarea esenței dreptului acestora de a obține executarea hotărârilor.
Observațiile privind salarizarea și limitele soluției
Curtea a discutat și riscul unui conflict de interese atunci când judecătorii decid asupra unor componente salariale de care pot beneficia ei înșiși. Observația se referă la mecanismul analizat și la raportul dintre interesul patrimonial și imparțialitate; comunicatul nu stabilește răspunderea individuală a unui magistrat.
Respingerea celor cinci cereri privește circumstanțele examinate la Strasbourg. Soluția nu desființează hotărârile interne care au recunoscut creanțele și nu suspendă obligațiile de plată stabilite în litigii distincte. Evaluarea întârzierilor s-a raportat la executarea progresivă și la echilibrul dintre drepturile creditorilor și constrângerile autorităților.