Un fișier disponibil pe telefon, calculator și într-un serviciu cloud nu are neapărat trei copii independente. Dacă dispozitivele folosesc același folder sincronizat, modificarea sau ștergerea se poate transmite între ele. Copia de siguranță are alt rol: păstrează date care pot fi recuperate după pierderea dispozitivului, deteriorarea fișierelor sau un incident informatic. Protecția depinde de ce este salvat, unde se află copia și dacă restaurarea funcționează.
Sincronizarea menține aceeași versiune între dispozitive
Sincronizarea actualizează conținutul între dispozitive și serviciul online. Documentația Microsoft pentru OneDrive explică diferența dintre ștergerea unui fișier și eliminarea copiei locale pentru eliberarea spațiului. Ștergerea din zona sincronizată se poate reflecta în OneDrive și pe celelalte dispozitive. În schimb, opțiunile de stocare la cerere pot păstra fișierul online fără să ocupe aceeași cantitate de spațiu pe calculator.
O pictogramă sau o intrare în lista fișierelor nu demonstrează că întregul conținut este deja descărcat local. Fișierele disponibile numai online au nevoie de conexiune pentru deschidere. Dacă se copiază date dintr-un asemenea folder către un disc de backup, este relevant dacă fișierele au fost efectiv descărcate și dacă operațiunea s-a încheiat. Prezența numelor într-un director și existența conținutului recuperabil sunt două verificări diferite.
Ce salvează o copie de siguranță
Centrul britanic NCSC descrie backupul ca păstrarea unei copii a datelor într-un loc separat. Soluțiile pot salva numai fotografii și documente sau pot include un set mai larg de date și configurări. Lista elementelor protejate depinde de aplicație și de opțiunile alese. Un mesaj care anunță finalizarea backupului trebuie raportat la acest conținut selectat, nu presupus ca o copie completă a tuturor informațiilor din toate aplicațiile.
În cazul dispozitivelor Apple, iCloud Backup și sincronizarea sunt servicii complementare. Apple arată că backupul include informațiile și configurările care nu sunt deja sincronizate regulat în iCloud. Dacă este folosit iCloud Photos, fotografiile sincronizate nu sunt duplicate în același backup zilnic. Configurarea fotografiilor, a mesajelor și a aplicațiilor stabilește unde se păstrează fiecare tip de informație și cum poate fi recuperat.
Această separare contează când este pregătit un dispozitiv nou sau când se caută o fotografie ștearsă. Restaurarea unui backup al telefonului și recuperarea unui element dintr-un serviciu sincronizat folosesc mecanisme diferite. Disponibilitatea unei copii a configurărilor nu garantează că fiecare fișier sincronizat poate fi readus la orice dată anterioară. Perioadele de păstrare, istoricul versiunilor și coșul de reciclare sunt funcții distincte ale serviciului ales.
Unde se păstrează copiile
Un disc extern poate păstra fișiere separat de stocarea principală a calculatorului. Un serviciu de backup online poate păstra date în alt loc fizic. NCSC recomandă luarea în considerare a ambelor variante, astfel încât pierderea, furtul sau defectarea uneia să nu afecteze toate copiile. Protecția contului online prin verificare în doi pași este relevantă pentru accesul la backup. O copie aflată în același dispozitiv cu originalul este expusă defectării ori pierderii acelui dispozitiv.
Ghidul CISA privind ransomware recomandă copii offline, protejarea acestora și verificarea recuperării. Ransomware poate cripta fișierele accesibile sistemului compromis. Un disc extern rămas conectat permanent sau un director de rețea accesibil cu aceleași drepturi poate fi afectat în același incident. Separarea fizică ori controlul distinct al accesului are rolul de a limita atingerea simultană a originalelor și a copiilor de siguranță.
Criptarea backupului protejează conținutul dacă suportul este pierdut sau accesat fără autorizare. Recuperarea depinde însă de păstrarea parolei ori a cheii necesare. Discul și cheia nu au același rol: primul conține datele, a doua permite citirea lor. O copie criptată a cărei cheie nu mai este disponibilă poate rămâne imposibil de utilizat. Documentația aplicației de backup stabilește ce informații sunt cerute la restaurare și dacă există o metodă de recuperare a accesului.
Un exemplu de backup cu istoric: Time Machine
Time Machine poate salva automat aplicații, fotografii, muzică, mesaje de e-mail și documente de pe un Mac pe un suport configurat pentru backup. Apple recomandă un disc cu o capacitate suficientă și explică opțiunile de configurare, inclusiv criptarea. Sistemul păstrează copii din momente diferite, în limitele spațiului disponibil. Datele istorice nu trebuie confundate cu simpla mutare a unor fișiere de pe calculator pe un disc extern.
Documentația Apple arată că cele mai vechi copii sunt eliminate când discul de backup se umple. Prin urmare, istoricul nu este nelimitat. Un fișier păstrat numai într-o versiune foarte veche poate să nu mai existe în copiile disponibile după rotația acestora. Data ultimei copii și perioadele efectiv păstrate sunt informații diferite. Pentru documentele care trebuie conservate separat pe termen lung, arhivarea și backupul curent îndeplinesc funcții distincte.
Restaurarea este verificarea rezultatului
O verificare a backupului urmărește dacă fișierele importante pot fi găsite, restaurate și deschise. NCSC recomandă cunoașterea procedurii de recuperare și verificarea conținutului salvat. Testul poate folosi o copie restaurată într-un director separat, fără înlocuirea originalului. Sunt relevante numele fișierului, data versiunii și integritatea conținutului. Mesajul de succes al aplicației indică executarea operațiunii, dar nu descrie singur rezultatul citirii fiecărui document.
Procedura de restaurare Time Machine, de exemplu, permite navigarea prin copiile existente și alegerea fișierului sau a versiunii dorite. Alte aplicații au pași proprii și pot necesita autentificare, cheia de criptare ori un dispozitiv compatibil. Recuperarea se raportează la copia existentă la momentul ales. Datele create după ultimul backup reușit nu sunt incluse automat în acea copie.
Starea unei protecții poate fi descrisă prin patru informații concrete: ce date sunt selectate, data ultimei copii reușite, locul unde se păstrează și rezultatul restaurării de probă. Aceste repere permit distingerea unui folder sincronizat de un backup utilizabil. Pentru datele aflate în mai multe aplicații, fiecare serviciu are propriile opțiuni de export, sincronizare și păstrare. Inventarul conținutului salvat stabilește ce poate fi recuperat efectiv după un incident.